România are nevoie, urgent, de o centură de siguranţă pentru păstrarea terenurilor agricole

Liberalizarea vânzării terenurilor agricole către străini începând cu anul 2014 m-a preocupat şi continuă să mă frământe, aşa cum ar trebui să se întâmple cu orice cetăţean de bună-credinţă al României. În urmă cu patru luni am tras un semnal de alarmă în faţa colegilor mei din Camera Deputaţilor, arătându-le că liberalizarea vânzării terenurilor în 2014 ar putea aduce atingere siguranţei naţionale, iar tratarea superficială a acestei chestiuni ne va crea enorme şi insurmontabile probleme. Tot atunci am subliniat că preţurile mici ale terenurilor din ţară ar duce la situația cumpărării masive a pământurilor de către cetățenii altor state, în contextul în care, pe fondul suprapopulării planetei, deținerea terenurilor agricole și a rezervelor de apă începe să devină un aspect vital al supraviețuirii.  Cu alte cuvinte, e vorba de siguranţa alimentară a cetăţenilor României.

Iată că declaraţiile făcute de curând de un oficial al Budapestei, Szabo Jozsef, ataşatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la Bucureşti, demonstrează că ziua aceea se anunţă, iar noi nu ne-am pus o centură de siguranţă aşa cum au făcut Bulgaria, Polonia şi chiar Ungaria. Am declarat, şi susţin în continuare acest punct de vedere: satul românesc şi statul român nu sunt pregătite pentru această liberalizare a pieţei funciare. Este obligaţia noastră, a factorilor de decizie politică şi legislativă, să găsim o cale de a amâna sau a restricţiona liberalizarea vânzării terenurilor către străini, să tratăm această problemă cu maximă seriozitate şi responsabilitate.

Dacă intenţia statului ungar este de a cumpăra programat terenurile ardelenilor, prin tertipuri cu care îi atrag pe etnicii maghiari din Transilvania,  cum ar fi „renta viageră” şi  „dreptul de uzufruct”, atunci este clar că politica reprezentanţilor Budapestei este una care şi-a întors spatele valorilor Uniunii Europene. Replica noastră nu trebuie să se lase aşteptată, iar singurul lucru eficient pe care îl putem opune pentru a bloca planul Ungariei de a cumpăra terenurile Ardealului este LEGEA. Fermierii români au nevoie de protecţie, având în vedere diferenţele de venituri dintre cetăţenii noştri şi cei din ţări precum Franţa, Germania sau Italia, forţa de cumpărare a românilor şi a vest-europenilor fiind, în mod evident, disproporţionată. Pe de altă parte, condiţiile de creditare pe care le oferă băncile în România sunt mult mai puţin avantajoase decât în alte state ale UE. Toate aceste aspecte constituie argumente pentru crearea unui cadru legislativ care să pună pe primul plan interesele agricultorului român în tranzacţiile funciare.

Din 1 ianuarie 2014 există un vid legislativ, după ce Traian Băsescu a respins legea prin care românii aveau drept de preempţiune, ceea ce înseamnă că, în prezent, străinii pot achiziţiona, fără nici un fel de restricţii, terenuri agricole în România. Adoptarea legii funciare în forma finală este o urgenţă, însă fostul premier Emil Boc este cel mai puţin îndreptăţit să dea lecţii şi să tragă semnale de alarmă, din moment ce nici unul dintre guvernele pe care le-a condus nu şi-a manifestat interesul pentru situaţia terenurilor agricole după 2014, deşi liberalizarea pieţei funciare a fost asumată şi girată de Traian Băsescu prin semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. La fel cum pe liderii PDL nu i-au neliniştit retrocedările ilegale către urmaşii conţilor şi grofilor maghiari, pe care statul român îi despăgubise cu vârf şi îndesat pentru proprietăţile lăsate în urmă după ce au părăsit Ardealul, tot aşa nu îi frământă nici soarta ţăranului român, a fermierului şi a agriculturii acestei ţări. Sunt buni la vorbe şi absenţi la fapte!

 

Cornel Itu,

Deputat PSD Colegiul nr.6
Circumscripţia 13 – Cluj

Lasă un răspuns