Consiliul Naţional al Tinerilor din România- despre tineri, solidaritate, implicare, participare

UntitledAm participat, la sfârşitul săptămânii, la deschiderea Consiliului Naţional al Tinerilor din România, a doua ediţie la care am avut onoarea de a le fi alături unor oameni extraordinari, plini de idei, energie, ambiţie, perseverenţă. „Oamenii viitorului”, îmi place să le spun eu, cei care îşi fac auzită vocea, cei care nu mai sunt dispuşi să tacă şi să aştepte să li se întâmple lucruri cu sau fără voia lor, cei care spun ‘DA” imediat luptei pentru cauzele în care cred! Un singur exemplu, “trăit” alături de ei, şi pentru care le voi fi mereu recunoscătoare: ei sunt cei care s-au implicat, fără să clipească, în campania împotriva fumatului în spaţii publice, şi au susţinut formarea, alături de alte peste 200 de ONG-uri a unei coaliţii, „România Respiră”, care să susţină această luptă.

Am participat, aşadar, cu inima deschisă, la inaugurarea a ceea ce sunt convinsă că va fi încă un eveniment reuşit organizat de Forumul Tinerilor din România. Binenţeles, a trebuit să ţin un discurs. Şi, ca de fiecare dată când sunt în preajma lor, am avut cele mai mari emoţii- tinerii sunt cel mai exigent public, orice s-ar spune. Cum mi-a ieşit? Asta nu ştiu…Dar ce am spus, cu aproximaţie, pot transcrie mai jos, cu precizarea că, la fel ca întotdeauna, când eşti în faţa unei mulţimi atât de…interactive, mai şi improvizezi pe parcurs :). Discursul de pe foaie suna aşa:

Dragii mei,

Ma aflu, astăzi pentru a doua oară, la Consiliul Naţional al Tinerilor din România. Vă mulţumesc pentru invitaţie, o să vin mereu cu plăcere!

Nu vreau să vă livrez un discurs plictisitor, o să fiu…scurtă şi la obiect, sper:

În primul rând, vreau să mă refer la una dintre principalele probleme şi situaţii de risc menţionate de organizatori în descrierea tematicilor Consiliului: 65% dintre tinerii sub 16 ani deja fumează. Iar voi ştiţi deja acest lucru, pentru că v-aţi implicat într-o campanie în care ajutorul vostru a făcut diferenţa. Aţi mobilizat deja forţe impresionante în acţiunile derulate alături de Coaliţia România Respiră, aţi venit în Parlament să vă susţineţi punctul de vedere în Comisia de Sănătate, aţi distribuit mesaje, v-aţi făcut auzită vocea!

Vă rog, acum şi aici, să continuaţi pe acest drum, să nu renunţaţi, sănătatea acelor 65% din tineri depinde şi de voi! Este vorba de implicare şi participare, implicarea şi participarea voastră, până la urmă!

Construirea de locuinţe, locurile de muncă şi altele de acest fel presupun implicarea statului. Uneori statul se implică, alteori, din păcate, nu. Dar există ceva care depinde numai de voi, de felul cum sunteţi organizaţi, de coalizarea voastră în jurul unor idei, unor valori, în jurul unor soluţii la problemele pe care le identificaţi. Pe scurt, solidaritate.

Ca o paranteza, anul trecut am vorbit despre o altă valoare, despre nevoia de echitate, iar acum o regăsesc printre valorile promovate de organizatori în această ediţie. Mă bucur! Ce vreau, însă, să spun cu asta? Că pentru un politician, primul pas în a-şi tine promisiunile este să ţină minte ce a spus acum un an. 

Revenind la solidaritate: atunci când statul şi politicienii nu vă dau, trebuie să vă luaţi singuri. Amintiţi-vă de „Salvaţi Roşia Montana”!

Un alt exemplu: Marin Florian, președintele Organizației de Tineret din cadrul Blocului Național Sindical şi colegii lui din BNS, atunci când nu au reuşit, în urma negocierilor cu Ministerul Muncii, să schimbe legislaţia muncii, au demarat o initiaţivă cetăţenească – o să va spună el, dacă vrea, mai multe detalii. Ce vreau eu să vă spun este că acest fel de demers trebuie multiplicat. Coalizaţi-vă, iar politicienii, partidele, guvernele vor trebui să vă asculte şi să vă răspundă!

În 2010, Stephane Hessel, un contributor la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a scris o carte, „Indignaţi-vă”, în care chiar asta făcea, îi chema, în special pe tineri, să ia atitudine împotriva nedreptăţilor din societate, îndreptate împotriva lor, dar şi a altora.

Vreau să vă dau un motiv pentru care trebuie să va faceţi vocea auzită, nu doar la nivel de ONG-uri, nu doar la nivel de activişti: schimbările majore nu se fac în grupuri restrânse, ci la nivel de generaţie. Pentru că o singură voce, puternică şi clară se face mai bine auzită, înţeleasă, respectată, decât mai multe, disipate, pierdute în zgomotul general! Pentru că uniţi reuşim, iar voi cu siguranţă sunteţi generaţia care veţi reuşi!

Şi ultimul punct, ca să vă puneţi putin şi voi în pielea…mea. Imaginaţi-vă că sunteţi la McDonalds la Unirii, cu zeci de clienţi şi angajaţi tineri, ca voi. Imaginaţi-vă că sunteţi politician şi că trebuie să tineţi acolo, pentru oamenii aceia, un discurs. Ce le veţi spune?

………………………………………………………………………

Vă mulţumesc!

sursă foto: Aurelia Cristea

Lasă un răspuns