Istoric

Începuturile social-democraţiei româneşti

Tradiţia noastră politică nu datează nici din 1990 şi nici din 1944 ci de la sfârşitul secolului al XIX-lea când ideile socialiste au pătruns în România prin intermediul tinerilor studenţi români din occident. Drept dovadă a tradiţiei noastre, stau editorialele din presa muncitorească, aici amintind publicaţii precum Telegraful român (1865), Analele tipografice (1869), Uvrierul și Lucrătorul român (1872). În această perioadă cercurile socialiste erau coordonate de Titus Dunca, Zamfir Arbore, frații Ioan și Gheorghe Nădejde.

În 1886 apare primul manifest socialist scris de Dobrogeanu-Gherea – „Ce vor socialiștii români?”  Acest manifest era cel mai important produs a noii mişcări socialiste reprezentate de Vasile Conta, Dobrogeanu-Gherea, Vasile G. Morțun, Theodor Sperantia, Sofia Nădejde, Anton Bacalbașa, Constantin Mille. Socialiştii români militau pentru vot universal, egalitate între sexe şi, libertatea totală a presei.

Eforturile primilor socialişti români s-au concretizat în primăvara lui 1893 prin crearea Partidului Social – Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Programul politic al partidului era de inspiraţie social-democrată germană fiind aprobat de conducerea partidului. Dintre liderii PSDMR amintim: Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Cristian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu și Ilie Moscovici. Reforma sistemului agrar şi asigurarea învăţământului primar obligatoriu gratuit, au venit ca, completări ale deja mai vechilor deziderate social-democrate.

Mişcarea socialistă din vechiul regat dă naştere la 31 ianuarie 1910 Partidului Social Democrat Român (PSDR) condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu și Constantin Vasilescu.

Social-democraţia românească în perioada interbelică

După Marea Unire PSDR şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist iar la 7 mai 1927 alături de alte grupări politice a participat la constituire Partidului Social-Democrat (PSD). Istoria modernă a PSD va sfârşi în 1948 prin fuzionarea cu PCR în cadrul Paritidului Muncitoresc Român. Mişcarea social-democrată modernă a lăsat istoriei personalităţi de marcă precum: Ioan Flueraş, George Grigorovici, Emil Racoviţă, Şerban Voinea, Constantin Titel Petrescu, Constantin Dobrogeanu Gherea.

Social-democraţia după 1989

După Revoluția din 1989, perioada de tranziție de la comunism la democrație a fost gestionată, în mare parte, de partide cu vocație social-democrată. Partidul Social Democrat actual se consideră continuatorul mișcării social democrate de dinaintea instaurării dictaturii comuniste.

La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontului Salvării Naţionale, rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mișcare populară. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferință Națională a FSN, care l-a ales în funcția de președinte pe Ion Iliescu. Deși a câștigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era în praguldestrămării. Convenția Națională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei încercări de așezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moțiunii „Un viitor pentru România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democrației moderne europene”. Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferențele de viziune au determinat divizarea FSN. Susținătorii moțiunii „Viitorul – Azi” au câștigat în urma votului iar Petre Roman a devenit președintele FSN. Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale. La prima Conferință Națională a noului partid, care a avut loc în 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Susținătorii moțiunii „Viitorul- Azi”, deși au reușit să se impună în interiorul FSN, au pierdut alegerile parlamentare din 1992. Ulterior, FSN și-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD).

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspăt înființat după sciziunea FSN, a obținut primul loc, iar Ion Iliescu a devenit președintele României cu 61,5% din voturi. La un an de la constituire, FDSN și-a reafirmat orientarea social-democrată, cu prilejul Conferinței Naționale din 9-10 iulie 1993, când și-a schimbat denumirea în Partidul Democrației Sociale din România. Totodată s-a realizat și fuziunea prin absorbție cu Partidul Solidarității Sociale, Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic din România. Aflat la guvernare în legislatura 1992-1996, PDSR a suferit un proces accentuat de erodare și a pierdut alegerile din toamna anului 1996. Între anii 1996-2000, PDSR s-a aflat în opoziție, perioadă în care a acumulat o experiență extrem de importantă și și-a construit în mod realist și pragmatic strategia pentru a reveni la putere.

În anul 2000, PDSR împreună cu PSDR și PUR, partid de orientare social-liberală, au constituit Polul Democrației Sociale din România (7 septembrie 2000). Acest bloc electoral a câștigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit căreia, după alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele două partide social democrate. Astfel, în iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor două partide. La Congresul de constituire a PSD, Adrian Nastase a afirmat voința politică a noii formațiuni de a reprezenta social-democrația modernă, dinamică, racordată la problemele și prioritățile actualității. Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realități a determinat apariția în 2002 a documentului „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, material care propune principalele direcții de acțiune ale perioadei post- tranziție. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, președintele PSD, Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unității social-democrate pe baze ideologice clare și neconflictuale, precum și concilierea dintre tradiția și modernitatea stângii democrate românesti. Procesul de unificare și modernizare a stângii democrate românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale – Internaționala Socialistă și Partidul Socialiștilor Europeni. În iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Partidului Socialiștilor Europeni. PSD a dezvoltat relații consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene, semnificative în acest sens fiind reuniunile grupurilor parlamentare de lucru româno – germane (PSD-SPD). PSD a semnat acorduri de cooperare și parteneriat cu partide membre ale familiei social-democrate, având o agendă consistentă de întâlniri bilaterale cu conducerile principalelor formațiuni ale Internaționalei Socialiste. Perioada 2000-2004 a fost extrem de importantă pentru afirmarea și consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democrației în România. Pe de altă parte însă, supus unui inerent proces de erodare ca urmare a actului guvernării, PSD a intrat în opoziție în urma alegerilor din noiembrie 2004.

La Congresul din aprilie 2005 a fost desemnată noua conducere a partidului, iar noul președinte, Mircea Geoană a afirmat dorința PSD de a-și consolida baza doctrinară și de a face o opoziție constructivă în perioada următoare. A urmat o perioada de repoziționări politice si structurale, orientate spre modernizare și o mai bună integrare în familia socialistă europeană. O serie de lideri contestați, unii dintre ei anchetați de justiție, au parăsit partidul sau au fost îndepărtați din funcțiile deținute. Congresul din 10 decembrie 2006 l-a reconfirmat în funcția de președinte al PSD pe Mircea Geoană, și a adus la conducerea partidului o echipa tânără și dinamică, marcând sfarșitul perioadei de criză a partidului. Programul prezentat de către echipa președintelui Mircea Geoană, “România Socială”, încearcă să ofere o viziune nouă, progresistă și europeană, social-democrației române, și a alternativă guvernarea de dreapta.

Victor Ponta, România Corectă!

La Congresul din febrarie 2010 a fost votată noua conducere a partidului, noul președinte al PSD a devenit Victor Ponta care a afirmat dorința reformării și restructurării partidului. În congres au mai fost alesi 15 vicepreședinți și Secretarul General.

Liviu Dragnea și noul PSD

Liviu Dragnea a fost ales în 11 octombrie 2015 preşedinte al PSD, într-un scrutin organizat în premieră în partid, prin care liderul formaţiunii a fost votat de către toţi membrii PSD. Modificarea a fost adusă Statutului partidului în 2013.

Leave a Reply