Cornel Itu: Unificarea practicii judiciare trebuie să revină pe agenda politică

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Problema unificării practicii judiciare în România, una din condițiile de bază ale reformei în Justiție, s-a aflat de două ori pe agenda politică, proiectele de lege, elaborate de oameni foarte bine pregătiți și cu o vastă experiență în domeniu, fiind în mod nefiresc respinse de Ministerul Justiției, iar apoi de Senat (cameră decizională), o dată în 2010, apoi în 2011.

Comisia Europeană ne-a atenționat în repetate rânduri asupra lipsei de unitate în hotărârile judecătorești, în condițiile în care România și-a asumat, în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, o serie de obligații privind reformarea sistemului judiciar. Rapoartele Comisiei Europene au admis că România înregistrează anumite progrese în privinţa unificării practicii judiciare, un exemplu în acest sens fiind recursurile în interesul legii, însă aceste instrumente nu au produs o schimbare suficientă. Totodată, Comisia Europeană a arătat că factorii de decizie din sistemul judiciar românesc manifestă o anumită reticiență în a coopera și a-și asuma responsabilitatea în beneficiul reformei.

Primul proiect privind unificarea practicii judiciare, demarat în anul 2009,  a fost elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii în colaborare cu Înalta Curte de Casație și Justiție, asociațiile profesionale ale magistraților și experți străini. În anul 2010, a fost sesizat Ministerul Justiției pentru inițierea procedurii specifice. Consiliul Superior al Magistraturii a considerat ca proiectul acestei legi, prin noutatea reglementării și prin modificările propuse Codului de procedură civilă și Codului de procedură penală, dă consistență dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituția României, republicată, care prevăd că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către intregul sistem judiciar și oferă mecanismele procedurale eficiente care permit Înaltei Curți să îndeplinească aceasta sarcină, atât atunci când cauzele sunt judecate de către aceasta, cât și atunci când ele sunt judecate în ultimă instanță de către curți de apel sau tribunale. Ministerul Justiției a refuzat să promoveze proiectul de lege, invocând că nu sunt probleme de drept ci de interpretare a unor instanțe, pe de altă parte invocând un nivel de pregătire precar al magistraților, făcând referire apoi la independența acestora și faptul că o astfel de unificare ar afecta libertatea lor de decizie. Cu alte cuvinte, nu s-a dorit reforma și s-au găsit pretexte.

În paralel, o altă variantă a proiectului a fost prezentată Camerei Deputaților de către Asociația Magistraților din România, propunerea fiind adoptată tacit la acest nivel, însă a fost ulterior respinsă de Senat. Deși s-a invocat de către Senat la respingerea „Propunerii legislative privind promovarea practicii unitare și de modificare și completare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecatorească, a Codului de procedură civilă și Codului de procedură penală„ că noile coduri vor reglementa chestiunea precedentului judiciar, acest lucru nu s-a întâmplat, iar inițiatorii legii, respectiv Asociația Magistraților din România, cunoșteau prea bine acest aspect. Însă, oamenii lui Boc au preferat, ca de obicei, să facă ce știau mai bine, adică să taie din start orice inițiativă benefică pentru țară.

Ce modificări de substanță ar fi adus adoptarea proiectului? Doamna Mona Pivniceru, care la momentul întocmirii proiectului ocupa funcția de președinte al Asociației Magistraților din România, explica foarte clar beneficiile, respectiv crearea unui drept de revizuire a hotărârilor și aplicarea automată a unor soluții în cazuri despre care se constată că sunt similare.

Din păcate, suntem în anul 2014 și recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România se află în continuare sub semnul întrebării în ţările Uniunii Europene, iar statul este condamnat în prea multe cazuri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Lipsa unei practici unitare a instanțelor ne costă pe fiecare în parte, costă atât justițiabilul, cât și pe magistrat, și, de asemenea, afectează mediul de afaceri, intern și extern, o dată pentru că antreprenorii români pierd sume imense din cauza așteptării îndelungate pentru o hotărâre corectă, iar investitorii străini evită de multe ori țara noastră din cauza incertitudinii juridice.

Stimați colegi, cred că este oportun să readucem pe agenda politică proiectul privind unificarea practicii judiciare și să susținem până la capăt reforma în Justiție.

                   Vă mulțumesc,

                       Cornel Itu

                     Deputat PSD

Leave a Reply