PROCESUL DE CONDUCERE IN SECTORUL PUBLIC.

1  -  PROCESUL DE CONDUCERE : definire, caracteristici, functii.

2 – DEFINIREA SI CARACTERIZAREA FUNCTIILOR PROCESULUI DE CONDUCERE: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea-declansarea actiunii, control-reglare.

1. – PROCESUL DE CONDUCERE este o activitate conştientă de punere în valoare a tuturor resurselor de către o persoană sau un grup de persoane în scopul utilizării eficiente a acestora şi a obţinerii rezultatelor prestabilite prin activitatea de planificare. Este o activitate exercitată de către resursele umane, om sau echipă, care pune în valoare cea mai importantă resursă, respectiv resursa umană.

Funcţiile procesului de conducere sunt : funcţia de prevedere ; funcţia de organizare ; funcţia de coordonare ; funcţia de antrenare-declanşare a acţiunii ; funcţia de control-reglare.

Caracteristicile generale ale acestor funcţii :

– sunt specifice procesului de conducere ;

– au conţinut şi forme de manifestare diferite în funcţie de nivelul ierarhic la care se exercită ;

– se manifestă diferit în funcţie de domeniu şi în funcţie de gradul de autonomie ;

– au caracter general ;

– sunt caracterizate de personalitatea factorului decident.

Ele se manifestă într-o concepţie de sistem, în sensul existenţei şi manifestării interdependenţei.

2. – DEFINIREA SI CARACTERIZAREA FUNCTIILOR PROCESULUI DE CONDUCERE : PREVIZIUNEA, ORGANIZAREA, COORDONAREA, ANTRENAREA-DECLANSAREA ACTIUNII, CONTROL-REGLARE.

Funcţia de prevedere este ansamblul de procedee prin care conducerea ia în considerare viitorul şi descoperă diferite posibilităţi de acţionare în vederea realizării obiectivelor prestabilite. Activităţile specifice acestei funcţii sunt : determinarea direcţiilor de evoluţie viitoare ; stabilirea obiectivelor ; stabilirea intenţiilor şi a căilor de urmat şi realizarea obiectivelor ; determinarea concretă a acţiunilor şi programarea acestora după criteriile de prioritate, durată şi influenţe ; stabilirea resurselor necesare şi a modalităţii de utilizare a acestora.

Funcţia de organizare reprezintă suma activităţilor realizate cu scopul utilizării cu maximă eficienţă a diferitelor mijloace pe care le are la dispoziţie o organizaţie. Activităţile sunt : analiza obiectivelor ; studiul critic al situaţiei existente ; proiectarea situaţiei îmbunătăţite ; pregătirea condiţiilor de aplicare ; aplicarea sistemului îmbunătăţit ; urmărirea modului de funcţionare a sistemului îmbunătăţit şi întreţinerea acestuia.

Funcţia de coordonare este procesul prin care un conducător creează şi menţine armonia între activităţi, oameni şi compartimentele de muncă pe care le conduce în condiţiile unui mediu în schimbare, cu scopul atingerii obiectivelor. Activităţile : determinarea riguroasă a structurii de organizare ; stabilirea sistemelor de comunicaţie ; stabilirea standardelor de performanţă ; precizarea modalităţilor de compensare a perturbărilor.

Funcţia de antrenare-declanşare a acţiunii reprezintă procesul de capacitare prin motivare practicat de conducător către angajaţii săi pentru a participa la punerea în practică a deciziilor luate. Acţiunile : cunoaşterea şi aplicarea diferenţiată a motivaţiilor colaboratorilor ; determinarea planurilor de acţiune ; definirea mijloacelor şi resurselor necesare declanşării acţiunii ; stabilirea momentului optim pentru declanşarea acţiunii ; evaluarea modului în care au fost realizate acţiunile.

Funcţia de control-reglare este procesul prin care se verifică, se măsoară şi se compară realizarea calitativă şi cantitativă a unor performanţe, sarcini sau lucrări, acestea fiind comparate cu obiectivele planificate şi se indică măsurile de corectare care se impun la sfârşitul sau pe parcursul procesului sau acţiunii. Activităţile : stabilirea obiectivelor ce trebuie controlate şi planificarea controlului ; determinarea nivelurilor de performanţă care pot fi măsurate ; determinarea sistemului de control corespunzător cerinţelor ; pregătirea personalului care controlează, dar şi a celui care este controlat ; verificarea şi măsurarea diferiţilor parametri faţă de limitele prestabilite ; interpretarea critică a abaterilor, amploarea, natura, consecinţele şi frecvenţa apariţiei acestora ; realizarea dacă este cazul, a transmiterii unor informaţii sau a unor acţiuni de reglare şi corecţie.