RASPUNDEREA AUTORITATILOR ADMINISTRATIEI PUBLICE :

A). FORMELE RASPUNDERII ADMINISTRATIVE

1. – Raportul responsabilitate – răspundere : în doctrină se analizează în mod tradiţional numai răspunderea juridică. Administratia publică şi funcţionarii au şi o responsabilitate socială, ceea ce înseamnă raportarea activităţii acestora la niveluri sociale, la sarcinile pe care le au şi pe care le consideră îndatoriri. Responsabilitatea este atunci când ne gândim la obligaţii cu caracter moral – stă la baza responsabilităţii sociale.

2. – Răspunderea autorităţilor administratiei publice :

–  politică : art. 109 alin. (1), 113, 114 din Constituţie ;

– juridică : autoritătile administratiei publice au răspunderea juridică atunci când prin acte ilegale, inactivitate sau tăcere ori prin fapte materiale produc pagube sau daune cetăţenilor, art. 109 alin. (2) si (3), răspunderea ministerelor (Legea nr. 115/99, republicată prin OUG nr. 24/2004).

Fundamentele juridice ale organelor administratiei publice :

– teoria echităţii şi egalităţii în faţa sarcinilor publice (actele administrative anulate dau dreptul la recuperarea pagubei) ;

– teoria riscului (competenţa de a judeca aparţine instanţelor de contencios administrativ. Condiţiile răspunderii juridice – să existe un act cauzator de prejudiciu / să existe o pagubă / să existe o legătură de cauzalitate între actul administrativ şi pagubă / culpa autorităţii) ;

– teoria relei funcţionări (orice abatere de la prevederile sau scopul legii determină reaua funcţionare a autorităţii administratiei publice, presupune o culpă în urma căreia cetăţeanul este păgubit, pagubă ce nu s-ar fi produs dacă funcţionarea autorităţii ar fi fost normală).

3. – Răspunderea administrativă ca formă a răspunderii juridice : poate fi utilizată ca ansamblul de norme juridice care reglementează relaţiile sociale în cazul înfrângerii normelor juridice. Semnifică situaţia juridică în care se află persoana care a încălcat norma  juridică.

Răspunderea juridică, constrângere administrativă – măsură de siguranţă, de executare silită, de sancţionare. Poate fi :

– penală – săvârşirea unor fapte deosebit de grave din punctul de vedere al valorii ocrotite (infractiuni) ;

– civilă – prin fapta săvârsită s-au produs prejudicii materiale ;

– disciplinară – nerespectarea îndatoririlor de serviciu ;

– administrativă – apar fapte cu pericol social mai redus (abateri administrative).

Formele răspunderii specifice administrative :

Răspunderea administrativ-disciplinară – ilicitul administrativ propriu-zis :

– condiţiile : săvârşirea unei abateri disciplinare, dă naştere la un raport de răspundere care nu e contraveţional. Ca să existe răspundere disciplinară trebuie să existe : fapta, intenţia şi culpa ;

– sancţiunile : (Legea nr. 188/1999) şi sancţiunile speciale când abaterea administrativă are un anume caracter ;

– procedura : de natură cvasi-contencioasă ( constatarea faptei, termenul de prescripţie) ;

– subiect activ – pasiv ; termeni obiectivi – subiectivi.

Răspunderea administrativ-patrimonială : art. 52 din Constituţie, Legea nr. 554/2004.

In baza Legii nr. 554/2004 angajarea răspunderii patrimoniale se poate face în 3 moduri : printr-o acţiune îndreptată numai împotriva autorităţii pârâte ; printr-o acţiune îndreptată exclusiv împotriva funcţionarului public ; printr-o acţiune îndreptată concomitent împotriva autoritătii şi a functionarului public.

Categoriile de acte avute în vedere pentru răspunderea administrativ-patrimonială – sunt de principiul actelor tipice sau asimilate. Condiţia este ca actul atacat să fie un act al autoritătii ( art. 2  din Legea nr. 554/2004).

Răspunderea contravenţională : (OG nr. 2/2001, modificată prin Legea nr. 180/2002).

Definitie : contravenţie – fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege, Hotărâre de Guvern sau, după caz de Hotărâre a Consiliului local.

Trăsăturile contravenţiei : faptă săvârşită cu vinovăţie ; faptă prevăzută de actele normative emise de organele competente ;

periculozitate socială mai redusă decât infracţiunea ; fapta poate consta într-o acţiune sau o inacţiune ; stabilirea şi sancţionarea faptei se face prin acte normative.

Constrângerea administrativă se poate realiza prin mai multe modalităţi, în functie de împrejurările concrete în care sunt aplicate : măsuri de siguranţă ; măsuri de executare silită ; alte măsuri (amenzi, contravenţii) ; sanctiune administrativă.

Poliţia administrativă este o formă de intervenţie pe care o exercită anumite autorităţi administrative şi care constă în a impune, în vederea asigurării ordinii publice, limitarea libertăţilor indivizilor. Interesul comunitar impune ca iniţiativele particularilor să nu prejudicieze ordinea şi liniştea publică, condiţie necesară oricărei vieţi sociale normale.

Principiul legalitătii activitătii administrative în Franta, Germania si Anglia :

Franta – sistemul de drept administrativ este marcat de principiul legalitătii ; garantia legalitătii activitătii administrative este exercitată de tribunalele administrative si la vârf de Curtea Supremă ; recursul pentru exces de putere este cel mai important mijloc procesual pentru testarea legalitătii actelor administrative.

Germania – principiul legalitătii constă în două elemente : primatul statului si cerinta unui statut în sensul de a exista o legătură emisă de Parlament ; administratia poate actiona numai dacă este autorizată de lege să o facă ; executivul nu are puteri independente în alcătuirea ordinelor sau reglementărilor ; administratia trebuie să acorde constant atentie dreptului fundamental, ceea ce afectează interpretarea temeiului autoritătii.

Anglia – împletirea a două principii constitutionale fundamentale (suveranitatea Parlamentului, administratia este supusă dreptului comun în forma în care acesta este modificat de Parlament) ; măsura puterii legislative administrative depinde în principal de continutul autorizării ; legalitatea conduitei administrative este garantată partial prin mijloacele doctrinei “ultra vires”; libertatea de actiune administrativă este limitată de legea scrisă si de principiile “justitiei naturale”.