SFERA FINANTELOR PUBLICE – este circumscrisă continutului lor, si semnifică : aria, câmpul lor de manifestare, apartenenta finantelor publice.

Sfera nu se confundă cu structura financiară ; structura se referă la : configuratia lor internă, modul de aranjare a diferitelor elemente în cadrul întregului pe care finantele le compun.

Finantele mobilizează si alocă resursele bănesti necesare actiunilor publice si afacerilor private. Mobilizarea si alocarea resurselor financiare se realizează prin operatii de repartitie financiară, obiectul acestei repartitii este produsul intern brut (PIB) si se realizează prin intermediul banilor ; operatiile financiare sunt în acelasi timp si operatii bănesti.

Finantele sunt : operatii de repartitie si se realizează prin intermediul banilor, dar operatiunile financiare nu se identifică cu ansamblul operatiilor de repartitie si nici cu ansamblul operatiunilor bănesti. Deosebirea constă în sfera si câmpul lor de manifestare.

Motive pentru care operatiunile financiare  sunt o parte a operatiilor de repartitie :

1. – prin repartitie se satisfac nevoile publice ale organizării economice si individuale, iar finantele intervin pentru satisfacerea nevoilor publice si afacerilor private ;

2. – repartitia se realizează atât în natură, cât si în bani, ori finantele îmbracă doar forma bănească.

Pentru ca o operatiune bănească să apartină finantelor ea trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele conditii :

– să aibă loc un transfer valoric de resurse de puteri de cumpărare ;

– resursele să fie destinate finantărilor actiunilor publice sau afacerilor private ;

– transferul să se facă fără echivalent sau fără contraprestatie imediată, dar se poate realiza cu titlu definitiv si gratuit sau cu titlu temporar, rambursabil si cu plata unei dobânzi (natura si conditiile transferului).

Functiile finantelor – reprezintă mijlocul de înfăptuire a menirii sociale a finantelor, respectiv de constituire si repartizare de fonduri, de control.

Rolul finantelor – reprezintă modalitătile prin care acestea îsi dezvăluie esenta si se concretizează prin rezultatale pe care le obtine societatea.

Pentru ca fondurile să se constituie la timp si în volumul necesar, pentru ca ele să se repartizeze si să se cheltuiască în vederea realizării actiunilor stabilite este necesară exercitarea unui control permanent si sistematic asupra formării, repartizării si utilizării acestor fonduri.

Cele două functii, de repartitie si control, se influentează reciproc.

Functia de repartitie cuprinde două laturi :

1. – latura de mobilizare a resurselor bănesti în vederea alimentării fondurilor de natură financiară ;

2. – latura repartizării în vederea cheltuirii lor.

Cele două laturi nu au calitatea de functii distincte pentru că nu actionează separat.

Mobilizarea fondurilor decurge din diversitatea nevoilor ce trebuie satisfăcute : actiuni publice sau nevoi din lumea afacerilor.

Prin actiuni publice se asigură :

– consumul colectiv al societătii de bunuri comune, indivizibile (apărare, ordine publică).

– consumul social al populatiei – servicii gratuite sau cu plată în : cultură, artă, învătământ, sport, asigurare, sănătate ;

– interventia statului în economie – cheltuieli de capital pentru investitii publice si subventionarea sectorului privat.

Fondul bugetar administrat în parte centralizat, iar în cealaltă parte la nivelul colectivitătilor locale, reprezintă principalul fond al statului si asigură :

– consumul colectiv al societătii, o parte din consumul social al populatiei, sustinerea actiunilor economice de importantă majoră ;

– pentru asigurări sociale si protectie socială se constituie fonduri distincte, iar statul intervine în completarea acestora ;

– pentru a căpăta împrumuturi resursele se constituie în fonduri de creditare la dispozitia băncilor ;

– pentru combaterea riscurilor se formează fonduri speciale la dispozitia societătilor de asigurare si reasigurare ;

– alte fonduri sunt administrate extrabugetar si au destinatii speciale.

La sursa principală a resurselor mobilizate (PIB), UNEORI SUNT ATRASE SI RESURSE CE APARTIN AVUTIEI NATIONALE SAU UNELE RESURSE DIN STRAINATATE.

Formele si canalele pentru capturarea resurselor :

– la fondul bugetar – se atrag impozitele si taxele, venituri nefiscale din activitătile sectorului public, valorificarea bunurilor statului, împrumuturi interne si externe, ajutoare financiare nerambursabile, donatiile în favoarea statului ;

– la fondurile de asigurare si protectie socială – sunt alimentate pe baze mixte – prin contributii plătite de salariati si de patronat si prin interventia de completare a statului ;

– agentii economici îsi formează si sporesc capitalul transformându-l în capital si obligatiuni pe care le emit, capitalizând o parte din profit sau îndatorându-se pe termen lung sau scurt ;

– fondurile de creditare, administrate de bănci, înglobează capitalul propriu si rezervele acestora, resursele atrase de posesorii de bani în conturi de plasamente, credite de refinantare ;

– fondurile de asigurare destinate riscurilor se formează pe seama primelor încasate de la asigurati ;

– fondurile speciale administrate extrabugetar se constituie pe baza contributiilor persoanelor fizice si /sau juridice obligate de lege să participe la alimentarea lor.

In cazul administrării centralizate de către stat se aplică principiul depersonalizării – resursele ce alimentează un anumit fond se administrează global, iar la repartizarea lor nu se tine seama de fel, provenientă si de cuantumul participantilor.

Redistribuirea de resurse are loc astfel :

– între sfera productivă si cea social-productivă ;

– între sectoare, ramuri si subramuri ;

– între unitătile administrativ-teritoriale, zone ale tării si în anumite conditii pe plan international ;

– între stat si populatie ;

– între grupe ale populatiei si indivizi.

In cazul asigurărilor, principiului depersonalizării i se adaugă si principiul mutualitătii – factor aleator în care fiecare membru cotizant contribuie la formarea fondului dat si doar cei care sunt afectati de producerea riscului beneficiază de cheltuirea fondului.

In cazul fondurilor administrate direct de către persoanele publice si private se mai adaugă principiul afectării speciale a fondurilor, pentru institutii publice si o largă autonomie financiară pentru agentii economici cu capital privat.

Factorii redistribuirii financiare :

– nivelul de dezvoltare al fiecărei tări ;

– doctrina ce determină strategiile si politicile guvernamentale ;

– climatul economic, social si politic intern si international.

Functia de control a finantelor reprezintă o modalitate concretă prin care o astfel de necesitate se manifestă.

Criterii de clasificare a controlului financiar :

1. – Controlul din exterior – exercitat de organele si institutiile statului, inclusiv cele specializate ;

a). – Controlul financiar al Parlamentului efectuat asupra bugetului de stat de către comisii specializate. Parlamentul exercită controlul bugetar si prin Curtea de Conturi sau unitătile sale specializate.

b). – Controlul financiar al executivului – exercitat de Ministerul Finantelor Publice prin ANAF, ANV, Garda Financiară, cancelaria primului-ministru.

c). – Controlul financiar exercitat de Corpurile de control si directiile de audit ale ministerelor, prefecturilor.

d). – Controlul exercitat de bănci asupra clientilor lor.

2. – Controlul din interiorul unitătii :

a). – Control financiar-preventiv, exercitat de seful departamentului financiar–contabil.

b). – Auditul intern al gestiunilor proprii.

Clasificarea controlului :

%